Fast-food fără limite: a apărut pizza cu cheeseburgers!
Pizza Hut continuă să-și surprindă clienții, în cadrul campaniei lor de regionalizare a meniurilor. Dacă, cum v-am povestit deja, nu demult a apărut în Marea Britanie pizza cu hot dog, iată că în Orientul Mijlociu poate fi încercată acum o invenție și mai și. Nu, nu-i o specialitate cu kebab (cum poate, dacă tot e vorba de regionalizare, v-ați fi așteptat), ci una și mai și: pizza cu cheeseburgers.
„Invenția” e descrisă ca fiind o Crown Crust Pizza cu mici burgeri acoperiți cu brânză, în timp ce pizza propriu-zisă e cu carne tocată de vită, legume și „sos special”. Și are și o variantă (probabil cea „sănătoasă”!), cu bucățele de piept de pui.
Curat adaptare a meniului în funcție de tradițiile fiecărei zone…
(Visited 346 times, 1 visits today)
Ooooo, trebuie sa va dezamagesc don Costachel, dar e veche inventia. Acum mai multi anisori, surprinsa ca in Italia se mananca la greu (la orice local) pizza cu cartofi prajiti, am dat o cautare pe internet si am gasit, nu doar ce vazusem eu ci si cu cheesburger, hamburger, hot dog, ba chiar o chestie odioasa de ii zice pizza burger.
E drept, nu in celebrul lant de pizzerii de care spuneti, nu pun link ca gasiti pe net o droaie, nu le fac reclama. A, da si mai e pizza cu … pizza (adica pe o pizza mare mai multe pizza mici). Vedeti, cat traieste omul, afla 🙂
Sanatate!
Nu pot da edit, deci pizza e cu cartofi prajiti pe ea, aia care m-a mirat pe mine la vremea respectiva, ca “topping” cum ar veni, nu alaturi, ca nu se intelegea din ce am scris mai sus, scuze ca am mai bagat un mesaj, dar sa nu derutez.
Ooo, sunt ferm convins că există tâmpenii și mai mari, nici n-am stat să le caut pentru că știrea, cel puțin din punctul meu de vedere, este despre ce înseamnă „regionalizarea” meniurilor unui lanț alimentar multinațional. A, că titlul este cam „gazetăresc”, ce să fac, bag seamă că port în mine unele „păcate” ale meseriei, fie că vreau, fie că nu 🙂
În altă ordine de idei, nu prea mă așteptam ca în Italia să apară tâmpenii precum cea despre care zici (și, mai ales, să se cheme tot pizza). Deduc că nu trebuie să mă mai enervez când văd cât de promovate sunt la noi niște rulouri de dovlecei despre care ni se spune că-s sarmale (mai mult, cică-i vorba despre o reinterpetare a unor „reţete tradiţionale româneşti”). Păi dacă o comit și italienii, de obicei atât de grijulii cu valorile lor gastronomice tradiționale… Așa că mi se confirmă, încă o dată, mai vechea bănuială că prostia n-are patrie… 🙂
Este ca ti-a fost dor de mine?? daca nu, nu vreau sa aflu raspunsul! 🙂
Eu sunt un ” caz” printre amici ca mie imi place cel mai tare pizza cea mai simpla: sos de rosii, busuioc, mozzarella. De cateva ori ori am fost intrebata daca nu am bani, am zis ca am, dar nu-mi plac multe pe pizza! Cel mult asa pentru piticii mei, as fi pus ardei, dar asta numai ca eu imi pun ardei si-n ceai!:)
Desigur că da 🙂 Cât despre ardei, subscriu (dacă fac pizza fără ardei, am mari probleme!). Deși ideea cu ceaiul nu-mi venise încă… 🙂
e bun la dureri de gat daca e piscacios! 🙂
Ma credeti ca am cazut pe spate prima oara cand am vazut ca toti plozii italieni mananca pizza cu cartofi prajiti (ordinari, congelati)? Cand la aceleasi carciumi (vorbesc de localitati neturistice, ca acolo mai intelegeam) erau niste pizze geniale?
De atatia ani de cand vizitez Italia am ramas paf la multe.
Separat de discutie, daca imi e permis, am ramas paf si la greci, ai lor (nu noi, da?) mancau la greu cartofi fripti, tot din aia ordinari, cand la taverne gaseai o gramada de bunatati.
Vorba lui Ion Baiesu, cura de vulgaritate.
Sanatate!
Sigur că da! Și mulțumesc pentru exemplele astea, numai bune de servit tuturor celor care spun, în varii contexte, „numai la noi se poate așa ceva”! Speram ca deschiderea granițelor să-i mai lumineze, dar se pare că din contra…
Am uitat ceva, ca sunt in urma cu internetul. Foarte multe mamici in tari mediteraneene hranesc copilasii din supa facuta din cub gen, nu dam nume, cica de pui. SI mai pun ceva paste in zeama de apa si cub din ala si gata, papa zilnica.
Asa ca aia cu “numai la noi se poate” e foarte departe de adevar (si ati vazut ca eu sunt mai plimbareata).
Exista si un revers, dar nu asa, la ordinea zilei, ceva mai rar, in care sunt oameni care fac acasa de la ulei pana la rachiu. Dar mai des se intalnesc cazurile celelalte.
Acum, educatie cu sila nu se poate face, cum mai ziceam noi, poate prin puterea exemplului si cam atat. Mie imi iese aia cu puterea exemplului cand strang gunoaie dupa jos si le arunc la ghena, o iesi si cu mancarea vreodata, poti stii?
Multa sanatate!
O fi si asta un fel de dietă mediteraneeană! 😀 Altminteri, discuția e prea lungă s-o încep acum, dar o să-i vină, odată și-odată, rândul! 🙂