Edam este o brânză olandeză, obținută din lapte de vacă (inițial integral, apoi parțial smântânit, astăzi, de obicei, pasteurizat). Are un conținut relativ scăzut de grăsimi (40%), motiv pentru care pasta este ceva mai moale decât a altor brânzeturi din categoria sa (de pildă Cheddar). Este maturată timp de 1 până la 12 luni, are o formă specifică, aproape sferică, iar protecția fiecărei „bile” de Edam este asigurată de un strat de parafină: galbenă, dacă brânza este foarte puțin maturată (două-trei luni), roșie (o învechire „medie”, cea care reprezintă marea majoritate a producției) sau neagră (dacă maturarea a durat cel puțin 17 săptămâni)
Și, după cum v-am mai spus, Edam face parte, alături de Gouda și Maasdam, din „sfânta treime” a celor mai cunoscute și răspândite brânzeturi olandeze pe plan mondial. Trebuie precizat totuși faptul că majoritatea producției de Edam este destinată exportului, pentru că olandezii preferă Gouda.
O istorie bogată, presărată de legende
În ceea ce privește denumirea, lucrurile sunt foarte simple: numele vine de la Edam, un oraș situat în Olanda septentrională, la aproximativ 20 de km mai la nord de Amsterdam. A fost recunoscut ca oraș liber în 1357, iar prima mărturie legată de exportul de brânză fabricată aici datează din 1439.
A fost, poate, cea mai populară brânză în perioada marilor descoperiri geografice, datorită faptului că putea rezista perfect în timpul îndelungatelor călătorii pe mare. Maturarea putea continua la bordul corăbiilor, așa că putea fi mâncată, fără probleme, pe toată perioada drumului.
Datorită acestei lungi cariere „navale” a apărut, probabil, și legenda că, uneori, sferele de Edam erau folosite pe post de muniție pentru tunuri. O poveste bazată, probabil, atât pe faptul că dimensiunile și forma brânzei erau, într-adevăr, foarte apropiate de cele ale ghiulelelor folosite pe atunci, cât și pe duritatea sferelor de Edam, mai mare atunci decât în zilele noastre.
Și tot din acea perioadă datează și o altă poveste: Edammer-ul ar fi fost transportat uneori în butoaie cu vin de Bordeaux și de aici ar veni, zice-se, culoarea roșie specifică a învelișului de ceară.
Răspîndire și influențe
Desigur că Edam-ul, atât de strâns asociat cu călătoriile navale pe distanțe lungi, este astăzi răspândit în întreaga lume, din cele două Americi până în Filipine. Iar dacă mexicanii, de pildă, fac din el o specialitate numită queso relleno (brânză umplută), pentru filipinezi a devenit o prezență aproape obligatorie pe mesele de Crăciun.
În Europa, Edam-ul este foarte apreciat în Scandinavia, în Spania, dar și în Cehia sau Slovacia. Cât despre francezi, ei au preferat să se inspire de la el, pe baza lui fiind făcute primele mimolettes.
Edam-ul pe masă
Este o brânză cu o textură suplă și netedă, o savoare dulce, untoasă, cu note de de alune. Și, cu cât perioada de maturare este mai îndelungată, cu atât savoarea este mai pregnantă iar Edam-ul mai gustos.
Altminteri, e o brânză simplă, foarte potrivită pentru gustări și sandviciuri. Poate fi prăjită, rasă ori servită la micul dejun cu ouă și o ceașcă de cacao, așa cum este obiceiul în Olanda.