Le Bocuse d’Or, cel mai important concurs mondial de gastronomie, a fost câștigat anul acesta de francezul Thibaut Ruggeri (de la Maison Lenôtre), ajutat de Julie Lhumeau. Le Bocuse d’Argent i-a revenit danezului Jeppe Foldager, iar ultima treaptă a podiumul s-a clasat japonezul Noriyuki Hamada. Ultima victorie franceză în acest concurs data din 2007.
Celelalte premii au fost câștigate de Guatemala (cea mai bună promovare), Ungaria (cel mai bun afiș), Kristian Curtis (Marea Britanie, cel mai bun ajutor de bucătar), Norvegia (cel mai bun fel pe bază de pește) și Marea Britanie (cel mai bun fel pe bază de carne).
În finală s-au calificat 24 de bucătari, care au preparat 2 feluri de mâncare, construite în jurul a două ingrediente principale: calcanul și carnea de vită. În rest, participanții au fost încurajați să folosească ingrediente care să reprezinte țara lor de origine.
Thibaut Ruggeri a prezentat un calcan fiert, înfășurat în homar și garnisit, printre altele, cu o tartă umplute cu trufe de Périgord. Cât despre felul principal, el a fost denumit „mușchi de vită în ideea unui Rossini” și montat astfel încât să sugereze grădinile din Versailles (fotografia de mai sus).
Le Bocuse d’Or este poate cel mai prestigios concurs culinar din lume (este și denumit de către unii „Oscarul Bucătarilor”). A fost creat de legendarul Paul Bocuse în 1987 și se desfășoară o dată la doi ani, la Lyon. Cele mai recente ediții au fost câștigate de Rasmus Kofoed (Danemarca, 2011), Geir Skeie (Norvegia, 2009) și Fabrice Desvignes (Franța, 2007).
Printre finaliști nu, printre concurenți nu știu 🙂 Tot ce-am putut afla e că o echipă din România a participat la Cupa internațională de catering, o competiție care face parte din ansamblul manifestărilor gastronomice desfășurate la Lyon în aceeași perioadă (alături de Cupa mondială a cofetarilor și Cupa mondială a ciocolatierilor). Dar Le Bocuse d’Or e, firește, evenimentul central.
Va mai trece un pic de apica pe Rhone si Saone pina se va duce vreun chef roman pe acolo. Nu cred in sistemul de evaluare a performantei profesionale in gastronomia romana. Am urmarit aseara finala Top Chef. Nu este cu siguranta un etalon al ceea ce ar trebui sa reprezinte un sistem de evaluare, dar ne-am putut face o idee despre calitatea chef-ilor. Fara nici o exagerare, cred ca m-as clasa cam in prima jumatate a participantilor, fara sa am o scoala, fara sa fie o profesie pentru mine… Asa ca pina la Bocuse, este o cale extrem de lunga…
Si inca un mic comentariu referitor la juriu… Daca Bercea poate fi considerat un etalon al gastronomiei romaesti, cum se tot promoveaza singurel, Le Bocuse d’ or se indeparteaza si mai mult. Am mincat de citeva ori in restaurantul sau. Bucatarie cel mult banala, ca sa nu spun derizorie…
Sunt curios daca s-a strecurat si vreun bucatar roman printre concurenti. Anul acesta sau intr-una din ultimele editii ale concursului 🙂
Printre finaliști nu, printre concurenți nu știu 🙂 Tot ce-am putut afla e că o echipă din România a participat la Cupa internațională de catering, o competiție care face parte din ansamblul manifestărilor gastronomice desfășurate la Lyon în aceeași perioadă (alături de Cupa mondială a cofetarilor și Cupa mondială a ciocolatierilor). Dar Le Bocuse d’Or e, firește, evenimentul central.
Va mai trece un pic de apica pe Rhone si Saone pina se va duce vreun chef roman pe acolo. Nu cred in sistemul de evaluare a performantei profesionale in gastronomia romana. Am urmarit aseara finala Top Chef. Nu este cu siguranta un etalon al ceea ce ar trebui sa reprezinte un sistem de evaluare, dar ne-am putut face o idee despre calitatea chef-ilor. Fara nici o exagerare, cred ca m-as clasa cam in prima jumatate a participantilor, fara sa am o scoala, fara sa fie o profesie pentru mine… Asa ca pina la Bocuse, este o cale extrem de lunga…
Totul pornește de la sistemul de învățământ, care e la pământ. Și nu mă refer doar la cel gastronomic…
Si inca un mic comentariu referitor la juriu… Daca Bercea poate fi considerat un etalon al gastronomiei romaesti, cum se tot promoveaza singurel, Le Bocuse d’ or se indeparteaza si mai mult. Am mincat de citeva ori in restaurantul sau. Bucatarie cel mult banala, ca sa nu spun derizorie…
Se-ntàreste zicala: K Românu’, nu-i niciunu’. Fàrà alte comentarii.