Culibiaca cu pește

Sep 06, 2012 costachel Rețete, Rețete celebre, Rețete cu ciuperci, Rețete cu orez, Rețete cu pește, Rețete de plăcinte 4

---

Culibiaca, iubiți comeseni, este un fel de plăcintă rusească (kulebyáka). Dacă inițial era făcută dintr-un aluat de cozonac sărac (gen poale-n brâu) modernitatea l-a adus în prim plan (și în cuptor) și pe cel franțuzesc. Cât despre umpluturi, o varietate mai mare este destul de greu de imaginat. Pește, legume, orez, carne tocată, ciuperci, ouă fierte tari… În fine, ce să mai vorbim, cam toate ingredientele posibile pot contribui cu succes la realizarea acestei delicioase specialități. Așa că vă rog să priviți rețeta de mai jos mai mult ca pe un punct de plecare. Fiindcă pe baza ei puteți improviza cam cât de intens poftiți.

Altminteri, culibiaca își datorează cariera internațională lui Auguste Escoffier (am mai vorbit despre el aici). A descoperit-o la începutul secolului XX, a adus rețeta în Franța și a inclus-o în lucrarea sa „Le guide culinaire”. Iar de aici a urmat, firesc, celebritatea internațională.

Și, acestea fiind zise, vă anunț că pentru această variantă de culibiaca aveți nevoie de

1 pachet de aluat franțuzesc (500 g),
250 g pește fiert (somon sau pește cu carnea albă),
1 ceapă mică, tocată,
50 g unt,
100 g ciuperci, curățate și tăiate (jumătăți, sferturi sau cubulețe, depinde cât sunt de mari)
5 linguri de vin (sau lapte),
2 ouă fierte, tăiate cubulețe,
120 g orez cu bobul lung, fiert și răcit,
câte o legătură mică de mărar și pătrunjel,
sare și piper,
plus încă 1 ou, bătut, pentru uns culibiaca pe deasupra.

Întindeți cam 1/3 din aluat într-o foaie de 25×15 cm (presupunem că asta-i dimensiunea tăvii). Tapetați tava cu pergament (hârtie de copt), înțepați aluatul din loc în loc cu o furculiță. Puneți totul la frigider, să se odihnească acolo măcar 10 minute.

Încălziți cuptorul la 200ºC. Faceți o pre-coacere (5-10 minute), scoateți cu grijă foaia de aluat. Puneți-o la răcit, pe un grilaj metalic, de preferință.

Încălziți untul într-o crăticioră și căliți un pic ceapa. Adăugați ciupercile, sotați-le și pe ele vreo două-trei minute. Stingeți cu vinul (laptele) și continuați fierberea până când ciupercile sunt gata. Lăsați-le să se răcească.

Amestecați peștele, ouăle fierte, orezul și verdeața. Sărați, piperați, adăugați și ciupercile, mai amestecați o dată. Puneți compoziția asta peste foaia pre-coaptă.

Acoperiți cu restul de aluat, având grijă să băgați marginile sub foaia inițială, să nu iasă umplutura. Decorați cu eventualele bucățele de aluat rămase. Ungeți cu ou, faceți deasupra o gaură mică (să aibă aburii pe unde ieși, să nu crape culibiaca). Puneți totul la frigider, să stea acolo un sfert de oră.

Încălziți din nou cuptorul la 200ºC și coaceți culibiaca 25-30 de minute (sau până se rumenește frumos deasupra).

Despre nenumăratele variante am vorbit deja, așa că n-are rost să insist acum. Oricum, sper să revenim asupra subiectului, că-i prea gustos. Așa că, deocamdată, vă mai spun doar că, uneori, rușii folosesc compoziția asta (sau vreo alta, din aceeași familie) pentru a umple clătite, pe care le rumenesc apoi la cuptor. Ceea ce nu mi se pare câtuși de puțin o idee rea.

Cât despre vin, alb și sec, cu siguranță. Hai să zicem Aligoté, pentru această variantă piscicolă de culibiaca. Dar nu-i, desigur, singura opțiune posibilă. Că mai depinde și de condimentație, și de eventualele variațiuni.

---

• aluat, aluat frantuzesc, ciuperci, culibiaca, orez, oua, peste, placinta, Rusia