Cremă de brânză cu hrean
N-am bănuit niciodată cât de gustoasă poate fi combinația de brânză cu hrean până când, acum vreo 15 ani, n-am gustat-o (mulțumesc, Mick!). Și, cum nici vorbă să se găsească pe vremea aceea așa ceva în comerț, m-am apucat să verific diverse variante ale acestei paste tartinabile până când m-am fixat la cea care urmează mai la vale. Nu zic, firește, că nu se pot face, pornind de la ea, și alte versiuni, după cum nu afirm, desigur, că musai asta (și nu alta!) e cea mai bună variantă. Drept pentru care, vă rog s-o luați drept ceea ce și este: un punct de intrare în universul cremelor de brânză cu hrean.
Necesarul? Păi, cu destulă aproximație, aveți nevoie, pentru
500 g brânză de vaci, cât de proaspătă, de
1-2 rădăcini de hrean (după mărime și gustul personal),
2-3 linguri de smântână,
100 g unt,
sare și piper (cel alb ar trece neobservat, nu ca ăsta din poza de mai sus).
Preparația e extra-simplă: dați hreanul prin răzătoarea fină, amestecați-l cu brânza, smântâna și untul, sărați, piperați și mixați totul bine, până când obțineți o cremă netedă. Puneți-o la frigider, unde trebuie să stea măcar câteva ore bune, ca să se catifeleze hreanul.
Cât o putem păstra în frigider? Chiar nu știu, că la mine crema de brânză cu hrean n-a rezistat niciodată mai mult de două zile (iar atunci a fost o excepție).
Altminteri, la capitolul utilizări, faceți cu ea ce poftiți: ungeți tartine, folosiți-o la sandviciuri cu mezeluri&jamboane pe post de unt, umpleți choux-uri ori clătite etc.
si vinul? aaaa?
ca eu ma pornesc in wend sa o fac, ca se potriveste cu sezonul.
Păi cu vinul e mai complicat, din cauza numeroaselor variante de utilizare. Dar alb și sec, asta-i sigur 🙂
Mie imi place, de ce vrei tu sa ma lasi fara gogosari ca am o radacina de hrean si acum ma faci sa o deturnez??
Cred ca fac si eu putina!
Experiența îmi arată că e cam greu de făcut puțină cremă de brânză cu hrean. Și, pe deasupra, e păcat 🙂
Am facut multa, in afara de degetele linse nu am habar ce succes a avut! Am pus-o intr-un borcanel cochet si i-am dus-o lui tata, care s-a ocupat de restul istoriei ei!
Indeaproape!
In orice caz voi mai incerca, poate acum ajung si eu sa ma satur!
Păi dacă degetele au fost linse e suficient 🙂
Daca ne aude vreun chef cu degetele linse, face icter!
dar pe bune acum in bucatarie, care nu-si linge cate un deget cand si cand??
Un chef nu, dar cu siguranță un „chef” (între ghilimele) da 🙂