Corcova, Cuvée Vișan și 3 Château-uri franțuzești
Cam acesta a fost programul ultimei degustări „interne” de la magazinul Good Point (și profit de ocazie să mai mulțumesc o dată Paharnicului Răzvan pentru invitație). Care au fost, mai exact, vinurile? Păi să le luăm pe rând.
Chardonnay Corcova 2009
Un nas ușor dezamăgitor, cu un pic de alcool ițindu-se pe lângă aromele de grepfrut, mușețel și parcă pere. În schimb, gustul e cât se poate de reconfortant, rotund și cu o aciditate excelentă, dar care îi răpește parcă nițel din octuozitatea caracteristică Chardonnay-ului. Un postgust mediu, plăcut, completează fericit un vin chiar bun.
Cuvée Vișan
N-aș fi scris nici acum despre el, pentru că tot n-a fost îmbuteliat pentru vânzare (ce vedeți în poză s-ar chema un „semnal”, în jargon editorial). Plus că am senzația că încă poate mai mult; de altfel, e a treia oară când îl gust și mi s-a părut de fiecare dată altfel și în progres evident. Dar, ca să respect regula jocului, vă zic doar că vinul pe care l-am găsit în pahar e grațios, elegant, extrem de promițător, dar cu cele trei soiuri care-l compun (Fetească Albă, Fetească Regală și Aligoté) încă neînfrățite pe deplin, ceea ce dă senzația, la fiecare gură, că bei alt vin. O senzație foarte plăcută și interesantă, altminteri. Oricum, musai de urmărit.
Chablis Louis Latour „La Chanfleure” 2009
E primul Chablis cu care m-am întâlnit, așa că am să vă rog să nu vă așteptați la vreo comparație. Pot să vă spun doar că în pahar am găsit un Chardonnay cât se poate de frumos, sec, onctuos, cu flori și fructe albe (cireșe!) și, poate și datorită fermentației malolactice, vinul ăsta e rotunjimea întruchipată. Mai adăugați dumneavoastră și un postgust lung și plăcut ca să vă dați seama de ce am zis că a fost cel mai bun alb al serii. Deși, dacă Cuvée-ul va continua să progreseze…
Corcova rosé 2010
În primul și în primul rând, trebuie să spun că vinul ăsta e foarte rotund, iar textura e chiar cremoasă (n-am alt cuvânt la îndemână). Însă cam atât v-aș putea spune despre el, fiindcă ăsta e singurul lucru memorabil. Nu-i rău absolut deloc, chiar vă rog să nu-l ocoliți dacă vă întâlniți cu el, dar nici nu v-aș putea trimite fuga marș după el la prăvălie.
Corcova, Cabernet Sauvignon/Merlot, 2008
Despre vinul ăsta (și marea bucurie de a mă întâlni cu el) am mai scris, așa că n-am să vă spun decât că, după un an care a trecut peste el, e și mai bun, și mai rotund, iar catifeaua care-l îmbracă e și mai frumoasă. Din punctul meu de vedere, de departe cel mai bun vin roșu al serii și chiar vă rog să-l căutați și să-l beți, mai ales că prețul lui (cel puțin așa va fi la Good Point) e de 32 de lei. Merită cu prisosință.
Corcova, Syrah Reserva, 2009
Dacă ordinea de degustare ar fi fost alta, probabil l-aș fi apreciat mai mult. Numai că, asta e, mi-a plăcut prea mult cupajul, drept pentru care la Syrah mi-au sărit mai mult în ochi micile defecte (mai ales taninii, ușor în exces după gustul meu). Nu trebuie să înțelegeți din asta că ar fi vreun vin rău, dimpotrivă, e frumos, rotund (în ciuda unei acidități care putea fi un pic mai mare), cu multe fructe (un pic cam prea coapte). Acuma, serios, merită…
Château Lucas Lussac Saint Emilion, 2007
Aici a fost o problemă. Vinul ăsta trebuia cu siguranță decantat (dar cum Dumnezeu să decantezi o sticluță de 375 ml?). În fine, s-a deschis cumva după vreo 20 de minute de stat în pahar și am găsit un vin sobru, elegant, cu multe fructe roșii, și un alcool care n-a catadicsit să se integreze. Păcat, aș vrea să mă întâlnesc cu vinul ăsta (cupaj de Cabernet Franc și Merlot, părți egale) în condiții mai bune…
Château Etang des Colombes Corbières 2008
Aceeași problemă de oxigenare, s-a deschis și el mai greu, dar până la urmă am reușit și am găsit un vin tare interesant. Cupaj un pic neobișnuit pentru noi (Grenache noir, Carignan, Syrah, Mourvèdre), vine cu o mixtură de arome (cafea, vanilie, fructe roșii, condimente), cu un corp bun, complex, cu tanini exact atâți cât trebuie și o complexitate absolut fermecătoare (și elegantă), oferită de soiurile care intră în cupaj. Data viitoare (dacă va exista așa ceva) va fi decantat cu toată grija necesară…
“fermentației malolactice”
Pe limba unui necunoscator? Am dat pe gogu, ca avem, dar nu prea am inteles cum se transforma acidul malic in lactic, de ce si mai ales ce e aia si de ce 🙂
Daca e secret de cunoscator nu tin musai sa stiu, dar iaca eu nu am mai auzit (ceea ce e si normal ca in afara de cartea Vinurile Romaniei nu citii nimic in domeniu si nici din aia nu retin mare lucru).
Pai, foarte pe scurt, e o fermentatie care se face (sau nu) dupa cea alcoolica, are drept scop principal reducerea aciditatii (mai ales in anii in care aceasta este prea mare) si aduce o anumita catifelare a vinului. Poate fi partiala sau totala, a putut fi stapanita relativ recent (de vreo 40-45 de ani) si e folosita mai mult la sampanii si vinuri rosii, dar nu numai. Printre avantaje ar mai fi asigurarea unei calitati constante de la un an la altul, in timp ce la dezavantaje, in primul rand, o diminuare a potentialului de invechire.
Deci se face in cadru organizat si controlat, am inteles, pe baza unor substante?
Multumesc de rabdare, eu astept vesti de la un medic si nu am stare decat sa citesc articole interesante, sper ca nu va sacai cu intrebarile.
Absolut deloc 🙂 Fermentatia asta, din cate stiu, se poate petrece si natural, dar e mai bine sa fie pusa bacteria responsabila, pentru ca procesul sa poata fi controlat si sa nu apara efecte secundare (sa nu se strice vinul, mai pe romaneste).
Vesti de la medic? Sper ca nu-i nimic grav…
E, nu e chiar panica, greul cica a trecut. multamim de explicatii.
Bine c-a trecut 🙂 Si cu placere, evident…