Ciuperci cu maioneză
Delicioasele ciuperci cu maioneză sunt un aperitiv tare răspândit pe plaiurile mioritice, dar de multe ori batjocorit prin fabricarea lui din ciuperci conservate, scurse și amestecate cu maioneză din borcan. Drept pentru care, cum taman am gustat o asemenea insultă (că altfel nu-i pot spune), am decis că e timpul să trec la treabă și să mi le fac singur. Vă recomand să faceți și dumneavoastră la fel, dacă vreți niște ciuperci cu maioneză așa cum scrie la carte (mă rog, e un fel de-a spune, fiindcă-s multe variante, dar orișicâtuși!)
Drept pentru care notați:
1/2 kg ciuperci proaspete (de pădure ar fi perfecte),
1 ceapă mică (facultativ),
1 gălbenuș,
1 linguriță de muștar,
200 ml ulei,
zeamă de lămâie,
usturoi (opțional și după gust),
sare,
piper,
pătrunjel
și încă puțin ulei pentru călit
Faceți mai întâi toaleta ciupercilor și tăiați-le după cum doriți: mai mici, mai mari, felii, cuburi etc. Încingeți puțin ulei într-o tigaie, căliți puțin eventuala ceapa curățată și mărunțită, adăugați ciupercile, sărați-le ușor și căliți-le până-s gata.
Până se răcoresc, faceți maioneza din gălbenuș, muștar, ulei, zeamă de lămâie și nițică sare, adăugând la sfârșit pătrunjel curățat, spălat și tocat mărunt.
În ce privește usturoiul, îl puteți fie căli odată cu ciupercile, fie zdrobi și adăuga în maioneză, fie și una, și alta, fie nici una, nici alta.
Amestecați, în fine, ciupercile cu maioneza și lăsați-le la frigider să stea măcar o oră.
Nenea Costachel,
Felicitari !
Multumesc, multumesc, nenea Hekel 🙂
Ce chef mi-ati facut, nu va imaginati, nu e corect. O sa fac alte alea cu maioneza, na 🙂
“dar care de multe ori este batjocorit prin fabricarea lui din ciuperci
conservate, scurse și amestecate cu maioneză din borcan”
Ah. nu!
@aphextwinz: Pai da’ asta-i scopul meu in viata, sa fac pofta, nu sa ma pretind vreun Grand Chef, ca nu-s si nici nu vreau sa fiu 🙂
@animaloo: De ce nu? Adica nu-l face nimeni asa, sau nu-i batjocura? 🙂
Don Costachel, cand eram noi mai mititei si se mai gaseau ciuperci chinezesti la conserva (da, acum sa nu le mai vad), mama nene la petreceri ce nebunie era sa mancam din alea cu maioneza. Depinde acum care avea relatii la casa de comenzi.
Acum as face din niste hribi sau amestecul ala mixt congelat de la nu spui firma dar e exceptional, ca hribii is pete 20 de lei punga de 300g.
Da’ buni.
Asa e, dar tot in vremea aia am invatat ca daca le tragi nitel in ulei, cu sau fara adaosuri, mult mai bine e!
Cat despre pretul hribilor, corect, parca le-au dat de mancare, nu alta…
ah nu ala era de fapt un urlet al ficatului. Dupa ce ca alea proaspete cu maioneza “de casa” sunt infioratoare (la ficat, ca la gust balesc), sa le fac din plastic cu plastic pentru durerea ficatului, ma doare gandu.
La toamna am de gand sa fac o intrunire pe langa o padure de foiase sa imi culeg manatarcile proprii. Un gratarel, o punga de hribi. N-are ce sa strice.
Anul trecut m-am rezolat de iutari si ghebe:)
Nu stiu cum sa transcriu grafic un urlet de pofta si invidie, dar deja l-am emanat sonor 🙂
Cica nici nu prea s-au facut anul trecut hribi multi, daca toti s-au luat la “industrializare”, na.
Eu am luat proaspeti dintr-un magazin (nu zic pretul ca e de mare nesimtire) si am aruncat jumatate, oricat m-am straduit sa i scap de viermi, erau jumatate putreziti si, bineinteles, extrem de fain ambalati, sa nu vezi ce colcaie. Niste nesimtiti (stiu, OPC, vezi sa nu).
Astea congelata, in schimb, sunt extrem de bine curatate, bibilite si corecte, e destul de recent aparuta pe piata nenorocirea. Cele mixte si hribii merita.
Si in cele din urma champignoanele ce au dom’le? Am incercat sa cresc pe balcon, dar nu au vrut.
Oricum cu prima ocazie, contracarez cu cateva ciuperci cu maioneza, ca nu se mai poate, ca la “mezel” de casa dupa discutiile cu ovidiucro deja e campanie puternica pe diverse site-uri.
Din cate stiu, pentru champignoane iti trebuie beci, nu balcon 🙂 Cat despre hribi, of, Doamne, cati trimitem afara en-gros si ni se intorc en-detail… Ar fi si asta un subiect post-mezel 🙂
Mi-a placut reteta, intransigenta in privinta calitatii si provenientei ingredientelor, flexibilitatea si umorul! Pe cand o carte intreaga?
Pai o carte intreaga a aparut deja (Caietul de retete, la Polirom, in 2003). Dac-o sa mai fie si alta, sau poate o editie a II-a (mult) adaugita, nu stiu acuma, om trai si-om vedea 🙂
eu fac o varianta cu ciuperci dar amestecate cu maioneza si smantana ( jumate – jumate ) si apoi usturoi pisat ca pentru mujdei , sare bineinteles si o mancati ca pe orice salata….POFTA BUNA !
Excelenta varianta, chiar mi-e ciuda ca am uitat s-o sugerez și eu eu 🙂