Chifteluțe de știucă
Acuma firește că, pentru chifteluțele de mai la vale, nu-i musai sa așteptați fericitul moment în care veți deveni posesorul unei frumoase știuci. Puteți foarte bine înlocui minunatul esocid cu alți pești cu carnea albă, fie ei de apa dulce (șalău sau păstrăv mai mare) sau sărată (cod sau merlucius, de pilda). Rețineți însă ca tradițional românești și absolut excepționale sunt doar chifteluțele de știucă, adică alea despre care vom vorbi chiar acum. Dar mai bine sa intram în subiect, că rețeta-i foarte simplă.
Pentru 4 persoane va trebuie
cam 600 g carne de știucă, dezosată pe cât posibil și dată prin mașină de două ori (ca să nu stăm după aia cu gândul la eventualele oase rămase),
1-2 cepe, tocate foarte mărunt și călite în unt,
100 g pâine, înmuiată în lapte și bine scursa,
1-2 ouă (depind cât sunt de mari),
1 legătură de pătrunjel,
sare,
piper,
pesmet (sau făină, da-i păcat),
ulei pentru prăjit.
Amestecați carnea cu ceapa, pâinea, ouăle și pătrunjelul tocat foarte mărunt. Reglați de sare și piper, formați din amestec chifteluțe, tăvăliți-le prin pesmet și prăjiți-le în uleiul încins. Sunt bune și calde, și reci.
Ca variante, nu strică să știți ca, de obicei, în Delta pâinea e înlocuită uneori de 1 cartof, dat și el prin mașina de tocat, ba se mai adaugă prin narațiune, la cantitățile de mai sus, 1 ardei iute și 1 gras, tocați foarte mărunt. Faceți cum vreți, că oricum carnea alba a știucii e primitoare. Dacă vreți și vreun sos prin preajmă, nu va sfiiți.
Iar dacă vă interesează o continuare a discuției pe tema chifteluțelor de pește, având în prim-plan o versiune usturoiată, aplicabilă în primul rand peștilor grași, vă invit să citiți aici.
Totul e să nu uitați că vin mai bun la pește (mai ales la prăjeli) decât Aligoté-ul nu poate fi.
