Chifteluțe de ciuperci cu smântână
Incredibil de fragede și teribil de gustoase, aceste chifteluțe de ciuperci cu smântână nu-s atât de răspândite pe meleagurile noastre, din păcate, pe cât ar trebui. Și dacă tot am făcut afirmația asta, apoi trebuie să-mi fac și autocritica, fiindcă și eu le fac foarte rar. Însă îmi iau angajamentul (în fața tovarășilor mei de muncă!) să mă îndrept și să nu mai repet aceasta greșeală. Acuma, serios, știu din proprie experiență că e mult mai simplu să faci doar clasicele ciuperci cu smântână, dar măcar din când în când merită încercată și aceasta excelentă preparație.
Pentru care nu vă trebuie decât
1 kg de ciuperci (de pădure ar fi perfect!),
1-2 cepe (în funcție de mărime),
2 ouă,
1 legătură mica de verdeață (mărar, pătrunjel sau de-amândouă),
usturoi după gust,
pesmet,
făină,
sare, piper,
unt, ulei pentru prăjit,
iar pentru sos
400 ml smântână,
1 legătură de mărar,
încă niște usturoi, dacă doriți.
Curățați ceapa, tocați-o mărunt. Faceți toaleta ciupercilor, tăiați-le în bucăți, dacă vi se par prea mari și puneți-le la călit împreună cu ceapa. Sărați, piperați și așteptați până scade toată zeama.
Scoateți-le și dați-le prin mașină (cu sită rară, aș zice eu, ca să se mai simtă ciuperca, să nu fie chiar pastă). Adăugați ouăle, verdeața tocată cât de mărunt și usturoi pisat după gust.
Probabil va trebui să adăugați și puțin pesmet, să capete tocătura asta o consistență numai bună pentru format chifteluțe. Care chifteluțe, după ce le-ați tăvălit prin faina și ați scuturat bine excesul, nu mai trebuie decât să le rumeniți, la foc destul de iute, și să le scoateți pe niște șervețele (ori altă hârtie absorbantă).
Cât timp se scurge grăsimea (să nu uit: data viitoare am sa renunț la ulei și am să le prăjesc, ca pe pârjoale, în unt), bateți bine smântâna cu mărarul tocat cât de fin, cu facultativul usturoi și cu ceva sare.
Puneți, în fine, chifteluțele într-o cratiță în care să stea comod, pe un singur strat, turnați deasupra sosul, dați un clocot pe aragaz, după care băgați vasul în cuptor, la foc mic, să fiarbă încet cam 1/2 de oră. Serviți, firește, cu mămăligă.
Desigur însă că s-ar putea să vreți sa mâncați chifteluțele ca atare, cu piure și cu salată. N-am nimic împotrivă, sunt foarte bune și așa, doar că vă recomand ca, în acest caz, să le tăvăliți prin pesmet înainte de prăjire, ca și cum ar fi pârjoale.
Vinul pentru delicioasele chifteluțe de ciuperci cu smântână? Fetească Albă, firește. Iar dacă-s simple, atunci parcă un Sauvignon Blanc s-ar potrivi mai bine.
“cu sita rara, as zice eu, ca sa se mai simta ciuperca, sa fie chiar pasta”
dupa ce m-ai pierdut aici (ma gandeam sa le toc totusi mai mare un pic), am vazut ca ai cocat verdeata si m-am calmat 😀
Mda, am corectat si m-am calmat si eu 😀 Multam!
realizat. Nu le-as mai fierbe inca odata in smantana. Mult mai interesante simple.
De fapt, reteta asta e compusa din atatea retete mici :).
Ca dupa ce ai calit ciupercile cu ceapa si le-ai adaugat patrunjel si usturoi: poti sa te opresti.
Dupa ce le-ai facut chiftele: poti sa te opresti
dupa ce le-ai bagat in smantana: poti sa te opresti 😀
Sa deduc ca nu-ti plac retetele 3 in 1? 😀
sau sa deduci ca presupun ca am gresit ceva la momentul 3 🙂
ori smantana n-a fost prea buna ori le-am lasat prea mult. Nu stiu exact. Dar, chiftelele de ciumperci dupa reteta asta, sunt un “deci da”
Deci da, smantana e de vina… 😀