Cassoeula
Mai pe românește, una dintre rețetele italiene de varză cu carne, o mâncare tradițională din zona Lombardiei. O dedic tuturor doamnelor, domnișoarelor și domnilor care bat câmpii pe diverse canale media despre cât de ușoară este bucătăria italiană (spre deosebire de cea românească, firește), fiindcă m-am săturat până peste capt de incultura, suficiența și agresivitatea lor. Comparați, vă rog, extrem de gustoasa rețetă de mai jos cu oricare dintre versiunile ei mioritice (nu mai puțin delicioase!) și cred că vă veți da repede seama că lucrurile nu stau chiar așa cum declamă specialiștii autoproclamați. Nu de alta, dar destule dintre versiunile noastre par de-a dreptul de regim pe lângă ce urmează.
500 g costițe de porc,
200 g șoric,
1 picior de porc,
5 cârnați italieni crud-uscați (eventual puteți încerca să-i înlocuiți cu o cantitate echivalentă de salam italian),
300 g jumări,
300 g pulpă de porc,
100 g unt,
50 g untură,
1 ceapă,
2 morcovi,
2 tulpini de țelină verde (sau 1 țelină mică),
3 linguri de roșii tocate (din conservă sau proaspete),
1 varză mare,
vin alb,
sare și piper.
Încingeți într-o cratiță încăpătoare untul și untura. Căliți ceapa tăiată peștișori, adăugați cărnurile tăiate bucățele (piciorul lăsați-l întreg, că o să fie spectaculos, bașca are și osul treaba lui).
După vreo 10 minute vine rândul legumelor, tăiate nu prea mărunt. Lăsați-le și pe ele să se înmoaie, apoi stingeți cu roșiile amestecate cu un păhărel de vin, sărați, piperați, puneți capacul, dați focul la mic și lăsați să fiarbă încet.
După cel mult o oră, adăugați varza tăiată fideluță și cârnații înțepați de câteva ori cu furculița, să nu crape. Mai adăugați vin ori de câte ori vi se pare că-i momentul și nu amestecați cu lingura, doar scuturați energic cratița.
Când e gata, mâncarea trebuie să fie scăzută bine, așa că, chiar dacă rețeta originală nu prevede, nu mi s-ar părea deloc o idee proastă să băgăm la sfârșit cratița în cuptor pentru vreo jumătate de oră. Se servește fierbinte, cu mămăligă, că-i mai bună și mai pe gustul nostru decât polenta pe care o recomandă italienii la treaba asta).
Ce bem? Apoi numai un Cabernet Sauvignon țapăn s-ar putea lupta cu mâncărica asta. Nu zic musai Olmaia pe care v-am recomandat-o ieri, că-i prea fină și elegantă pe lângă ce-avem noi azi în farfurie, beți și dumneavoastră din care vă place sau din care găsiți.
E o moda fantastica. Acum au toti puncte de vedere italiene, e de la migratia in masa la maritis sau cules diverse. E faina reteta. Si au italienii chestii faine. Si daca gasiti pe undeva retete originale (fara faina de porumb, rosii, cartofi si stiti la ce ma refer) astept o veste.
Oricum retetele cu varza, indiferent de zona, sunt o nebunie. Si cum se pare ca varza provine de pe langa zone mediteraneene (nu retin exact fara carte in moaca dar parca am vazut si la Apicius, daca nu, iertare) e posibil sa fie ceva oarecum traditional. Desi cred ca e greu de investigat cine a trantit varza in carne sau invers 🙂
Cabernet nu avem dar va uram sanatate, inca nu am terminat de citit tot 🙂
O sa vina si retetele alea, nici o grija, am o droaie. Dar, cum era expresia de dinainte de ’89, teoria ca teoria, practica ne omoara 🙂