Cartofi noi la cuptor cu ciuperci, usturoi și mărar
Dintre numeroasele variante de cartofi noi la cuptor care ne bucură viața la sfârșitul primăverii și începutul verii, cea care urmează mai la vale mi se pare una dintre cele mai reușite. Și nu atât datorită faptului că este, pur și simplu, mai bogată și mai aromată, ci și pentru că zeama lăsată de ciuperci contribuie din plin la gustul deosebit pe care îl capătă cartofii noi gătiți în acest fel. Iar dacă mai adăugați și faptul că rețeta e tare simplă și foc de versatilă (adică o puteți aduce pe masă și într-o zi de post, dar o puteți distribui și în rol de garnitură), cred, sincer, că n-aveți niciun motiv să n-o încercați.
1 kg cartofi noi,
500 g ciuperci (cu precizarea că, dintre cele de cultură, cu pleurotus iese mai bine),
1 legătură de usturoi verde,
1 legătură de mărar,
puțin cimbru (nu-i obligatoriu),
ulei,
sare și piper.
Faceți mai întâi toaleta cartofilor și ciupercilor. Tăiați-le apoi bucăți și, numai dacă vreți, opăriți cartofii în apă sărată 5 minute (dacă sunteți adepții genului „pufos”).
Puneți cartofii într-un castron, sărați (dacă nu i-ați opărit), piperați, presărați cimbru, turnați un pic de ulei și amestecați-i, să fie condimentați și unși cât mai uniform. Răsturnați-i cu grijă în tavă, puneți în castron ciupercile, sărați, piperați, adăugați, dacă mai trebuie, un pic de ulei, amestecați-le și trimiteți-le și pe ele alături de cartofi. Omogenizați cât de cât conținutul tăvii și băgați totul în cuptorul gata încins, la 200ºC. Pe tot parcursul coacerii (cam 1 oră) nu strică să zgâlțâiți, din când în când, tava, să nu se prindă
Curățați usturoiul, tocați-l mărunt și presărați-l peste cartofii cu ciuperci cam cu 10-15 minute înainte de sfârșitul coacerii. Când e gata, presărați mărarul, să-și lase și el aroma până se răcorește un pic mâncarea (5 minute).
Ca variantă, mai ales dacă n-aveți usturoi verde, puteți zdrobi 2-3 căței de usturoi, să-i frecați cu vreo 50 ml de vin și să turnați totul, cât de uniform, peste cartofi. În ceea ce privește condimentarea, firește că puteți folosi și alte verdețuri ori picanterii, după plac; ideea e să nu exagerați, totuși, pentru că ar fi păcat să astupați aroma ciupercilor. A, iar durata de coacere e destul de relativă, că depinde de mai mulți factori, de la dimensiunile la care ați tăiat cartofii până la gradul de rumenire preferat, ca să nu mai zic nimic despre cuptorul în sine. Ideea ar fi ca, după ce s-a dus toată zeama lăsată de ciuperci (și eventualul vin), coacerea să mai dureze măcar câteva minute.
În ceea ce privește vinul din pahare, probleme foarte mari nu prea sunt, fiindcă e vorba despre o mâncare destul de primitoare. Dacă veți servi acești cartofi noi la cuptor ca o mâncare de sine stătătoare, gândiți-vă la un alb ușurel și sec, dacă îi veți folosi ca garnitură, atunci desigur că veți alege vinul în funcție de preparatul de bază.
in loc de cimbru rozmarin.
si mai propun un recas-alb-2011 premiat chiar anul asta [ai scris si tu de el].
N-aș prea fi de acord cu rozmarinul, din simplul motiv că s-o fi împăcând el bine cu cartofii, dar cu ciupercile cam puțin spre deloc. Chestie de gust, la urma-urmelor… Însă la vin subscriu 🙂
Toţi în familie manifestăm primăvara un soi de dependenţă de cartofii noi, iar varianta cu pleurotus cred că o să tenteze pe toată lumea.
O zi frumoasă!
Mda, cam cunosc dependența asta… Și mulțumesc frumos! 🙂