Sau paprica, fireste. Din cate se stie, acest condiment faimos a fost inventat in secuime. Se obtine prin macinarea ardeilor uscati, cu o mentiune speciala pentru gogosari, care dau grosul parfumului. In functie de proportia de ardei iute (si de soiul acestuia) care intra in compozitia variaza si gradul ei de iuteala.
Folosita in Ardeal pe post de piper, ramane in rest absolut indispensabila pentru gulas si papricas. Nu trebuie uitati nici carnatii de tot felul, carora, pe langa gust, le mai da si culoare. Mai e buna in sosuri de rosii, salate de varza (mai ales murata) si iahnii de tot felul (mai putin cea de ciuperci). De precizat ca, in ungureste, termenul „paprika“ se refera nu numai la condiment, ci si la leguma. Ca etimologie, ungurii au imprumutat sarbescul „paprena“, =intepator, iute, provenit tot dintr-un cuvant sarbesc, „pepper“, derivat, la randul sau, din latinescul „piper“.
In alte limbi: paprika (fr.), paprika (engl.), paprica (it.), paprika (germ.)