Arpagic verde (sibulet)
(Allium schoenoprasum) Într-adevăr, am o problema cu denumirea. Prima formă se întâlnește pe plicurile în care găsiți frunzele astea deshidratate, iar cea din paranteză e singura titulatură sub care am găsit aceasta verdeață în vreo carte de bucate românească. Și, măcar ca barbarism (pe franțuzește se cheamă „ciboulette“), merge.
Are cea mai delicata aroma dintre rudele sale allium (usturoi, ceapa, hașmă, praz…). Nu se fierbe, ci doar se presară peste mâncare, dându-i acesteia un foarte delicat parfum de ceapă.
Ca aspect seamănă cu o ceapa verde foarte tânără. După cum spuneam, se găsește, în forma uscată, în magazine, și proaspătă în hypermarket-uri. Dar să știți că se poate cultiva fără probleme și la bloc, în jardiniere. Credeți-mă pe cuvânt, ca eu așa fac. Și stau la etajul 3.
În alte limbi: chives (engl.), erba cipollina (it.), schnittlauch (germ.)
Buna ziua,
Va multumesc pentru acest blog pe care il iubesc!
In ceea ce priveste acest “arpagic” si eu am incercat de multe ori sa pun samanta la incoltit, in ghiveci, in gradina…Nu mi-a iesit niciodata nimic! Daca aveti vreun secret…
Cu drag.
Din păcate, n-am cultivat până acum decât arpagic verde (care mi-a mers fără probleme), din cel „clasic” însă nu, așa că n-aș putea să dau niciun sfat. Dar poate ne ajută cineva… 🙂
In germana se numeste SCHNITLAUCH – ce ar vrea sa insemne, pe Ro, “ceapa verde ce se taie” – ceea ce e si adevarat: Se poate tunde, si creste mereu, tot anul ( este planta perena).Se poate cumpara, in ghivece (1,5-2,5€)primavara, in toate supermarkt-urile germane, sau magazine gradinarii. Se poate replanta in gradina, este rezistenta la ger. Se pot cumpara si seminte, in mag.specializate.