Aluat de pizza
Care-i aluatul de pizza? Rauvoitorii ar spune ca-i tot un aluat de paine, dar ca-i dat separat in cartile de bucate ca sa le iasa autorilor o reteta in plus. O fi. Oricum, aveti mai jos o reteta „stas“, calculata chiar, asa cum o sa vedeti imediat, dupa diametrul final, iar cantitatile sunt la 5 grame. Dar, cum nu-s doua faini la fel, luati ce-i mai jos doar ca un punct de plecare, mai improvizati si dumneavoastra (nu prea-s bune improvizatiile astea, dar ce sa-i faci, asta-i faina de pe la noi, asta framantam).
Pentru o pizza cu un diametru de aproximativ 35 de cm aveti nevoie de 315 g faina, 2 lingurite de drojdie uscata, 180 ml apa calda, 1 lingurita de sare, 1 1/2 linguri de ulei de masline.
Puneti drojdia in 4 linguri de apa si lasati-o 1 minut. Amestecati bine cu o furculita. Intr-un bol mare incalzit cerneti faina si sarea. Faceti in centru o gropita si incorporati drojdia, uleiul si restul de apa calda. Amestecati progresiv cu varful degetelor. Continuati pana cand amestecul devine perfect omogen. Puneti aluatul pe o suprafata presarata cu faina. Framantati inca 5 minute, pana cand obtineti un aluat neted si elastic. Dati-i forma de minge si puneti-l intr-un vas uns cu putin ulei. Intoarceti-l pe toate partile ca sa-l ungeti bine cu grasime. Acoperiti vasul cu film transparent sau cu un servet usor umezit si lasati aluatul sa creasca, intr-un loc cald, circa o ora (in acest interval el trebuie sa isi dubleze volumul. Puneti-l din nou pe planseta presarata cu faina. Mai framantati putin, pana cand aluatul devine din nou neted (diminuarea volumului nu are nici o importanta). Intindeti aluatul ca sa obtineti o foaie cu o grosime de circa 5 mm. Puneti-l intr-o tava de pizza unsa cu ulei. Adaugati garnitura prevazuta in fiecare reteta. Coaceti pana cand aluatul se rumeneste bine.
Dupa cum vedeti, mare diferenta fata de aluatul clasic de paine nu-i. Ce-ar mai fi de spus? Ca oricat de gustoasa ar fi “umplutura”, calitatea aluatului este determinanta pentru o pizza reusita. Iar cu ce aveti mai sus, e greu sa nu reusiti. Si sa nu uit: veti descoperi repede ca e mult mai practic sa lucrati cu 1 kg de faina odata, sa mariti proportional restul cantitatilor, sa impartiti aluatul in trei, dintre care doua bucati sa le puneti la congelator pentru viitor. Stau foarte bine acolo.
Da, acesta e si aluatul pe care-l fac eu, doar ca eu pun totul “la ochi”, avand grija ca aluatul sa primeasca acea consistenta care-i permite sa se desprinda de maini si sa poata fi prelucrat fara probleme.
Ce pun eu in plus: 2-3 catei de usturoi taiati marunt-marunt. E o sugestie primita de la un italian.
Ei bine, trebuie sa spun ca ii da o nota delicioasa aluatului.
Insa, trebuie sa-ti placa ideea si… usturoiul.
Imi place si ideea, imi place si usturoiul 🙂
Si mie. Si oamenii necomplicati si deschisi vechi-noului culinar 😉
Am facut si eu aseara aluatul si mi-a placut foarte mult. La fe si ideea cu usturoiul asa ca am aplicat-o…grozav a iesit. O intrebare am: daca as vrea sa folosesc drojdie proaspata, cate grame ar insemna? Am tot incercat sa caut un tabel de conversie pe internet si de fiecare data gasesc alte valori. In tine am incredere Costachele! :-)De multe luni fac mancare buna cu ajutorul tau. Multumesc!
Pai nici nu cred ca poate exista un tabel de conversie universal valabil, atata vreme cat nici drojdia uscata nu e toata la fel. Din experienta mea cu cea uscata, Dr. Oetker umfla mai tare, dar Pakmaya da gust parca mai bun, insa trebuie sa pui un pic mai multa ca sa obtii acelasi rezultat.
Ca sa raspund insa direct la intrebare, drojdie proaspata n-am folosit niciodata, din pacate, la aluatul de pizza, așa ca nu pot raspunde decat cu cartea in mana. In Ricettario Italiano. La Cucina dei Poveri e dei Re, 3 edizione, se indica, pentru 400 g de faina, 25 g drojdie proaspata, 50 ml ulei de masline, sare și apa cat e nevoie. Drojdia faramitata se dizolva in putina apa si se incepe framantatul direct (adica nu se face maiaua dinainte). 2-2 1/2 ore la crescut, se intinde, se unge cu sos de rosii, inca 20 de minute la crescut si se pune umplutura.
Promit sa incerc si sa povestesc cum a fost 🙂
Întreb: Oare-o iesi ceva, dacà pun toate ingredientele în masina mea de pâine, care are si program de pizza ? Sà-ncerc ?
Nu știu, în principiu versiunea asta-i strict pentru „lucrul manual”. Pentru mașină, ce spune manualul aia-i bun, eventual cu câteva mici diferențe. De pildă, la Panasonicul meu, în loc de 300 g făină pun 320 g și iese perfect.
fac aluat cu maşina de cca. 8 ani. iese chiar mai bine decât manual Pt. că dosPirea se face la temPeratură controlată.
La un electric cam ce parametri s-ar potrivi?(eu sunt enervantul cu intrebarile)
Presupun că-i vorba de cuptor electric… 220ºC, în principiu, dar timpul variază, în funcție de grosimea aluatului și gradul de rumeneală preferat, cam între 8 și 15 minute.
Merci mult din nou pentru promptitudine, da, de cuptor electric era vorba, acum sta aluatul la colt sa se gandeasca la ce a facut.
normal era să sPecifici tiPul (STAS-ul) de făină. eu recomand 550.
Nu, nu era normal, fiindcă site-ul ăsta nu-i rețetar oficial de pizzerie (restaurant, crâșmă, bodegă, birt etc.). Dacă vrea cineva să facă aluat de pizza cu făină de cozonac, nici c-aș avea cum să mă opun 🙂 Altminteri, dacă te uitai prin rețetele de pe-aici, vedeai că nu impun niciodată dogme, ci doar dau idei (și variante). Fiecare e stăpân(ă) în bucătăria lui 🙂
conţâinutul de gluten din făină este diferit de la un stas la altul, deci când dai un raPort de făină-aPă trebuie să sPecifici tiPul de făină Pt. că făina tiP 480 arenevoie de mai multă aPă decâît făina tiP 650.
Desigur. Și mai ținem cont de prospețimea făinii, condițiile de stocare și de expunere la raft, calitatea ambalajului, variațiile de la un producător la altul… Să mai zic? 🙂
Mie niciodata nu mi s-au potrivit indicatiile din vreo carte, trebuie cu am zis si AaltcinevaA, pun la ochi pana simt ca e ok!