5 sfaturi pentru o omletă perfectă
Ei, sigur că ştiţi cum se face o omletă absolut minunată, sunt ferm convins de chestia asta. Dar fiindcă, pe de o parte, m-am convins că site-ul ăsta este citit şi de începători/începătoare în ale artei culinare şi, pe de altă parte, chiar şi cei mai pricepuţi au uneori nevoie de sistematizarea informaţiei, m-am gândit că n-ar fi rău să vă ofer trucurile de mai jos. Aşadar:
1. Primul lucru de care aveţi nevoie este o tigaie corespunzătoare. Cât mai groasă (ca să fie temperatura uniformă), cu un diametru de aproximativ 22-24 de cm, eventual antiaderentă. Eventual, pentru unele preparaţii mai sofisticate, n-ar fi rău să aibă mânerul construit dintr-un material care să vă permită să introduceţi tigaia sub grill-ul cuptorului (dar nu-i musai, fiindcă oricând puteţi înveli cu grijă mânerul într-un prosop gros de bucătărie, nu?)
2. Omleta se face în porţii individuale, de 2 (hai, 3) ouă. Când aveţi mai mulţi invitaţi la masă, ca să le serviţi pe toate odată, calde, puteţi să le ţineţi în cuptorul încălzit la foc slab. Iar dacă vă plac microdejunurile în doi, e chiar aşa de greu să vă cumpăraţi două tigăi?
3. Omleta se face cu apă, nu cu lapte sau smântână. Pe astea din urmă păstraţi-le pentru jumări (scrob). O lingură de apă pentru două ouă ar fi o proporţie suficient de corectă. Şi nu bateţi ouăle mai mult decât e necesar pentru a le omogeniza, prea mult aer n-are ce căuta în omleta noastră.
De ce cu apă? Pentru că avem nevoie de abur pentru coacere, şi încă foarte repede.
4. Dacă în ouă punem apă, în tigaie topim unt (cam 30 g). Încingeţi bine tigaia, topiţi repede untul şi turnaţi imediat ouăle bătute. E o mişcare destul de delicată, fiindcă ultimul lucru pe care-l vrem e să apuce untul să-şi schimbe culoarea. E rău şi pentru gust, dar mai ales pentru sănătate. Eventual tăiaţi untul în bucăţele mici sau în felii foarte subţiri.
5. Pe măsură ce omleta noastră începe să se închege, ridicaţi-i uşor marginile cu o spatulă şi mişcaţi tigaia în aşa fel încât compoziţia lichidă să ajungă la fund. Puteţi s-o lăsaţi uşor cremoasă deasupra sau, dacă vă place omleta prăjită bine, puteţi s-o întoarceţi (e mai simplu cu ajutorul unei farfurii sau a unui capac plat) sau s-o introduceţi 2-3 minute sub grill-ul cuptorului (tertip valabil mai ales pentru omletele umplute).
De sare, piper şi celelalte nu vă mai spun, e răspunderea dumneavoastră.
Jupane,ia incwearca sa pui in loc de unt niste slana la prajit si in oua nu pune apa ca-i o prostie,omleta nu mai are consistenta si elasticitate si nici nu se mai prajeste cu un pic de crusts aramie .In rest nici branza rasa sau cascavalul ras in ouale batute nu-i dauneaza,nici niste carnat adevarat afumat,sau niste ciuperci puse la prajit in untura de la slana ininte de a turna ouale batute nu strica ci dimpotriva o face mai apetisanta ca ofemeie frumoasa de la natura dar si ingrijita.Sa auzim numai de bine!
Tare bune adaosurile, nimic de zis, numai ca era vorba despre omleta simpla, destinata servirii ca atare sau, eventual, umplerii cu diverse (scuze, probabil trebuia sa fiu mai explicit). Ca daca incepeam sa bag variante si ingrediente posibile, mai scriam si-acuma 🙂
Pe de alta parte, fireste ca apa schimba consistenta, si taman asta e scopul in care se pune (iar „prostia” asta n-o zic eu, ci absolut toate academiile gastronomice si scolile de bucatari din lume). Daca nu pui, atunci n-ai s-o mai poti rula sau plia in veci, ca se crapa. Daca nu-ti place apa (nici mie!) atunci poti folosi vin, mai ales daca vei pune pe ea o umplutura care sa se potriveasca. Iar daca vrei, pur si simplu, un disc in farfurie, atunci sunt de acord, nu-ti trebuie. 🙂
A, ca la prea multe restaurante cantitatea de apa depaseste dozajul pomenit mai sus, asta-i alta discutie…
“umplerii cu diverse (scuze, probabil trebuia sa fiu mai explicit)”
ne vedem in viata asta la o bere, dupa atata frig si ceata m-ati facut sa rad 😀
Fac si eu ce pot 🙂