4 șampanii, 4 spaniole și revelația Clos des Colombes
Cam acesta a fost programul tradiționalei degustări „de joi” de la Good Point. De data aceasta, oaspeții speciali au fost Loredana și Dan Doboș, împreună cu care am purces la muncă. Începând firește, cu șampania (brut!)
Dezamăgirea Trouillard
Care șampanie, de la mama ei șampenoază, a fost, din păcate, o mare dezamăgire. Sigur, vorbim despre niște sticle relativ ieftine pentru niște produse autentice din Champagne, dar prețurile tot nu se justifică. Nici nu prea am avut mare lucru de remarcat la ele. Prima, Trouillard Autentique (92 de lei ar costa dacă ar fi importată), s-a remarcat doar printr-o aciditate bună și atât, așa că nu m-am putut stăpâni să nu remarc faptul că până și Zarea de pe vremuri era mai potabilă. Extra Selection (102 lei, dacă…) ne-a oferit arome de caramel încins, un gust de limonadă și un postgust cam amar, în timp ce Blanc des Blancs (111 lei) a pierdut caramelul pe drum, căpătând la schimb un gust de vitamina C. Doar Rosé-ul (116 lei) ne-a impresionat mai plăcut, cu ceva arome de fructe roșii, o aciditate excelentă și o adevărată „explozie” în gură. Dar parcă prețul tot nu se justifică.
Spania nu face doar vinuri bune.
A venit rândul vinurilor spaniole, Vina Romale și Vina Jateal, ieftine și fără pretenții. Dacă despre Romale cel alb (10 lei, dacă…) chiar n-aș putea spune nimic (plat, subțire, cam atât), Jateal 2009 era deja oxidat și îmbătrânit (tot e ceva, nu?). În schimb, Romale 2010 Tempranillo a venit cu un nas impetuos, de fructe roșii și condimente, dar nesusținut de gust, subțire și care, în afară de multă vișină proaspătă, n-a venit cu altceva. Și, în fine, Romale 2010 (90% Tempranillo, 10% Garnacha), cel mai reușit din clasa lui, cu nas elegant, un gust rotund, bine susținut de tanini (premieră!), plus un postgust mediu, dar bun. Însă n-a fost el floarea ce ne-a adus primăvara.
Dobrogea naște (și) vinuri excelente
Vinurile de la Domeniile Clos des Colombes au constituit, pentru mine, o premieră. Paharnicul Răzvan zice că și pentru el așijderea, drept pentru care nu pot decât să-i laud inspirația de a lăsa sticlele astea două la urmă. Pentru că, într-adevăr, au transformat degustarea noastră într-una cu adevărat memorabilă.
Dar mai întâi câteva precizări, pentru cei care aud prima oară de această cramă. Domeniile Clos des Colombes (citez de pe site) „sunt rezultatul unui vis nebunesc al lui Anne-Marie Rosenberg: transformarea unei foste ferme de la malul Mării Negre in domeniu viti-vinicol. Această franco-româncă, provenită dintr-o veche familie de viticultori din Champagne, a reușit astfel să creeze, cu ajutorul fidelei sale echipei și a fiului sau, una dintre locațiile preferate a amatorilor de vinuri bune şi de gastronomie.”
Clos des Colombes Terra Alba 2008 (cupaj de Fetească Albă și Riesling Italian), cel puțin, m-a entuziasmat încă de la prima mirosire a paharului. Un nas somptuos, catifelat și echilibrat, cu gutuie, pelin, tămâie, piersici, salcâm, ce mai, o întreagă simfonie, și un gust care vine perfect în prelungire (cu un plus de note de lemn), dar deloc greoi, ci foarte ușor, rotund și răcoritor. Bate foarte multe din albele cele mai bine cotate pe la noi și merită pe deplin cei aproximativ 74 de lei. Nu, nu e deloc mult pentru vinul ăsta.
E drept, poate entuziasmul meu a fost nițel cam mare după cel alb și mă așteptam la mai multe de la Terra Rosa 2007 (Cabernet Sauvignon, Merlot, Fetească Neagră). Probabil și pe principiul „dacă albul i-a ieșit așa, atunci roșul…”. Sau poate ar fi trebuit aerisit mai mult, fiindcă după o maturare de 32 de luni în baric… Oricum, tot ne-a oferit un miros amplu și delicat, cu cireșe negre, pâine prăjită, condimente, puțină cafea, iar gustul (care s-a amplificat după ce am mai lăsat vinul să stea la aer în pahar) a continuat la fel, sprijinit pe niște tanini fermi și catifelați. În orice caz, merită (aceiași) 74 de lei, iar dacă intuiția mea e corectă și vinul ăsta crește mult în calitate după o oxigenare mai temeinică, atunci raportul calitate-preț devine chiar excelent.
Un producător musai de urmărit!
Daca era vreuna facuta de grama, sigur primea 98 de puncte si “merita” 100 de lei sticla. chiar daca era doar in anul 3 de cand a pus via si in primul pe piata!
Mai Marian, eu am inteles ca ai o problema cu Gramma. De ce, habar n-am si zau daca ma intereseaza. Oricum, vad ca ma citesti cu foarte mare atentie, de vreme ce n-ai remarcat nici macar faptul ca nu am dat niciodata puncte vinurilor (adica, in caz ca n-ai prins ironia, nu mai veni pe-aicea numai cand scriu despre Gramma, da?). Asa ca uite ce rugaminte am la tine: ori explici coerent, cu subiect si predicat, de ce ar fi vinurile Gramma proaste (e dreptul tau, la urma-urmei, dar, daca tot te bagi in seama, atunci argumenteaza!) ori lasa-ma, nene, in pace, ca-mi vine sa-ti urez sa ai toata viata ta bani cat am luat eu de la Casa Olteanu. Adica nimic, in caz ca n-ai inteles duiosia urarii. E clar?
Si sa nu uit, altul e producatorul cu via plantata de trei ani si primul vin scos pe piata de 50 de lei. Ala iti place, presupun…
P.S.: Inca un lucru: daca te hotarasti sa explici, foloseste o adresa de mail reala. Vezi, nici macar nu-ti cer sa renunti la pseudonim in favoarea numelui real, nici sa-mi spui producatorul pentru care prestezi. Dar daca tot te dai asa de cinstit si revoltat…
Clos de Colombes e un producator cu care inca nu am reusit sa ma intalnesc, desi imi doresc destul de mult.
Am avut o tentativa nereusita si nu foarte placuta acum ceva vreme, dar nu din cauza vinului…
Paharnicul le aduce la Iasi?
Pai la cat de mult i-au placut si lui (mai ales Terra Alba) asa cred 🙂 Deocamdata, au fost doar sticlele astea, „de gust”…