May 10, 2012 costachel Băuturi, Distilate, Dosare, Eveniment, Mozaic 5
Recent încheiatul Whisky Lounge London Festival 2012 a fost un prilej foarte nimerit pentru a analiza noile tendințe, apărute recent în domeniu. The Drinks Business a studiat ultimele trenduri, de la whisky-urile japoneze până la aplicațiile pentru smartphone-uri, și a realizat un Top 10 al noutăților care promit să aibă un impact major asupra acestei industrii în următori ani.
„Nu mai putem face față cererii”, au declarat la Whisky Lounge reprezentanții firmei de distribuție Morrison Bowmore. Compania este deținută de producătorul japonez Suntory, ale cărui mărci mai cunoscute sunt Hakushu (foto), Hibiki și Yamazaki (iar românii trecuți de o anumită vârstă își mai aduc aminte, probabil, de Suntory Gold).
Prezent la eveniment, Mike Keiller, chief executive, a precizat:
„Compania continuă să-și concentreze atenția asupra dezvoltării propriilor branduri, iar investițiile din ultimii ani, făcute la Bowmore și Auchentoshan, încep să-și arate roadele. A existat o creștere clară a performanței brandurilor din 2009 încoace, în ciuda condițiilor economice dificile”.
Anul trecut, Suntory a semnat un contract prin care a preluat producția și îmbutelierea cunoscutei mărci Drambuie.
Amestecurile (blend-urile) aromate încep să devină din ce în ce mai frecvente, pe măsură ce producătorii încearcă să le atragă și pe doamne printre consumatorii de whisky. Și se pare că reușesc: Scotch Malt Whisky Society, de pildă, a raportat că un număr record de femei au devenit membre ale asociației.
În Statele Unite, faptul că femeile încep să bea whisky din ce în ce mai mult a fost denumit „Mad Men effect” (după numele cunoscutului serial, difuzat la noi de TVR), iar în Marea Britanie s-a constatat că personajele feminine din show-urile tv încep, din ce în ce mai des, să prefere tot whisky-ul.
O modă lansată de Jameson, care a pus în vânzare „Black Barrel” (foto); un blend maturat în butoaie de stejar arse de două ori, care se bucură de mare succes, mai ales pe piața americană. Gustul bogat și aromele complexe par să fie pe placul unor categorii mai largi de consumatori.
Glenfiddich, care utilizează butoaie de stejar american pentru versiunea de 18 ani, recurge și el uneori la o a doua ardere, pentru a intensifica aromele date de lemn.
Practic necunoscut până acum pe plan mondial, whisky-ul indian începe să-și facă un nume. Recent, o companie indiană a lansat la nivel global un Luxury Single Malt Scotch Whisky. Denumit Seven Island Vintage, produsul a fost conceput și realizat pentru Tilaknagar Industries de Ryan50 Scotland, împreună cu BenRiach Distillery.
Dar acest whisky indo-scoțian nu reprezintă un caz singular. La Whisky Lounge a fost prezentă cu gama de single malt și Amrut Distilleries, distinsă cu „Young World Whisky Distillery Award 2010”.
Pe scurt, single pot still (sau pure pot still) reprezintă un whiskey tradițional irlandez, obținut într-o singură distilerie dintr-un amestec de orz și malț de orz și distilat în pot still (mai multe detalii despre tipurile de whisky și whiskey găsiți aici). Începând din secolul al XVIII-lea până la începutul celui de-al XX-lea a fost singura modalitate acceptată de fabricare a whiskey-ului irlandez.
Și tot din Irlanda vine și această încercare de revitalizare a vechilor metode. Pentru a da un singur exemplu, la sfârșitul anului 2008 Porterhouse Brewery anunța o investiție de 8 milioane de euro într-o distilerie nouă la Dingle (Irlanda), destinată exclusiv producerii de single still pot whiskey.
Cel mai cunoscut (și vândut) whiskey de acest tip este Redbreast (foto), produs de Irish Distillers (companie deținută de Pernod-Ricard), proclamat în 2010 Irish Whiskey of the Year.
Popularitatea crescândă a whisky-ului și dorința de a afla cât mai multe despre această băutură explică numărul din ce în ce mai mare de membri care se înscriu în asemenea asociații. Nu e de mirare, în acest context, că The Scotch Malt Whisky Society (cea mai importantă dintre ele) a avut chiar propriul ei stand la Whisky Lounge.
„Îmbuteliem malt-uri din practic orice distilerie scoțiană și am adus în atenția publicului mai multe whisky-uri necunoscute până acum”, afirmă reprezentanții societății, care mai realizează și un program de degustări în întreg Regatul Unit.
The Scotch Malt Whisky Society are sediul central la Edinburgh, filiale naționale și internaționale și editează o publicație care își propune să descrie toate whisky-urile existente pe piață.
Din nou o tendință care vine din Irlanda, Jameson folosind pentru unele whisky-uri chiar și o triplă distilare. Dar din ce în ce mai mulți producători irlandezi apelează la o distilare dublă, iar succesul (comercial, dar și din partea criticilor de specialitate) nu întârzie să apară.
Un exemplu vine de la Cooley Irish Distillery, al cărui produs de top, Connemara, își sporește vânzările în fiecare an, în timp ce Kilbeggan (foto) a primit la World Whiskies Awards 2012 premiul la categoria Best Irish Blended Whiskey.
Nu e vorba neapărat despre o noutate, dar faptul că numărul aplicațiilor legate de whisky crește neîncetat indică, în mod clar, o tendință.
„Nu mai mergi «la ghici», pentru că ai pentru fiecare whisky note de degustare făcute de experți, și pierzi mai puțin timp, datorită GPS-ului. Ideea e că o seară în oraș trebuie să fie cât mai simplă, așa că aplicația poate găsi atât brand-ul cel mai nimerit, cât și locul unde poți să-l găsești” a declarat Mark Thomson, director la Dramatic Whisky.
Una dintre cele mai interesante apariții la Whisky Lounge a fost cea a unui whisky distilat de Stonedean Limited.
The Tweeddale Blend (foto) a fost produs după o rețetă ce datează de prin 1820, creată de J&A Davidson, o băcănie care, la fel ca multele altele din acea vreme, își producea singură băuturile vândute. Această marcă de whisky a continuat să fie produsă până la declanșarea celui de-al doilea război mondial, și a putut să reapară acum datorită faptului că Alasdair Day, proprietarul lui Stonedean Limited, a reușit să intre în posesia unei moșteniri foarte prețioase: o carte conținând, printre altele, rețeta pentru Tweeddale Blend. Iar prima șarjă (lansată în 2010) s-a bucurat de un succes unanim și instantaneu.
Așa că sunt așteptate și alte whisky-uri făcute (de Alasdair Day sau de alții) după vechi rețete pierdute și recuperate.
Poate părea puțin ciudat, dar în ultima sută de ani nici măcar o singură distilerie nu a funcționat în capitala Regatului Unit.
Darren Rook, un fost manager de proiect al unui distribuitor de băuturi online, este cel care s-a înhămat la ambițiosul proiect de redeschidere a The London Distillery Company, programată pentru anul acesta, un proiect extrem de interesant, care i-a determinat pe comentatori să afirme că va schimba harta whisky-ului din Marea Britanie.
„Nu pot să spun acum mare lucru, am venit la acest eveniment cu o masă goală. Dar vă invit pe toți să veniți să vedeți ce avem de gând să facem”, a declarat Rook la Whisky Lounge.
Printre băuturile care urmează să fie produse la noua distilerie se numără primul single malt londonez după 100 de ani și un dry gin ecologic.
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Aveti cumva informatii despre un whisky belgian numit Belgian Owl?
Știu doar că e plin de premii și medalii: 2 de la Jim Murray (Whisky Bible), un Mondial de Bruxelles ș.a.m.d. Presupun că-i foarte bun dar, ținând cont că nu l-am gustat, mâna-n foc n-o bag… 🙂
Am cumparat o sticla de Jack de 1 litru ” scenes from lynchburg no.7″, 43 grade si am observat niste resturi albe pe fundul sticlei, este normal asa ceva? sticla e sigilata, toate elementele de siguranta intacte.
Din câte știu (plus simplul bun simț) nu. Pentru că într-un distilat n-ar avea ce să caute nicio impuritate. Așa că, la prima auzire, sună a făcătură, drept pentru care v-aș sugera o vizită la OPC, să-și justifice și ei lefurile.
Am intrebat pe site-ul oficial al Jack-ului, culmea este ca mi-au raspuns promt. Se pare ca expunerea prelungita la soare, duce la asemenea depuneri pe fundul sticlei! Sunt un norocos, ce sa spun!